Poezie Nu-ți părăsi credința!

Când norii se adună și bate crunt talazul,

Când lacrima îți cade și-ți udă lin obrazul,

Nu-ți aținti privirea spre-adâncu-ntunecos

Ci-nalț-o către ceruri, către Isus Cristos.



Și dacă barca vieții prin neguri rătăcește,

Nu dispera, din slavă un Tată te privește,

Demult și-a pus El brațul să stăvilească vântul,

Tu-ai fost necredinciosul, ce n-a crezut Cuvântul.



Cu temere privit-ai spre țărmuri depărtate,

Nu ai știut că numai o rugă te desparte

De tot ce este pace, de tot ce-i liniștire,

Îngenunchează frate și dă-i a ta trăire,



Dă-I toată-ngrijorarea, la El este puterea,

El vindecă și iartă, ți-aduce mângâierea,

Tot ce așteaptă Domnul e-ncrederea deplină,

Pășește peste ape, El te va lua de mână,



Și nu gândi că marea e-adâncă- nvolburată,

Domnul este același, nu S-a schimbat vreodată,

În dragostea de Tată să te încrezi mereu,

Domnul e Stâncă tare, e Domnul Dumnezeu .



De valuri te-mpresoară și vântul crunt vuiește,

Să nu uiți niciodată că Tatăl te iubește,

El priveghează totul și marea și pământul,

Credința doar lipsește ca să îți iei avântul.



Nu-ți cufunda privirea în nori și în furtună,

După o zi cu ploaie, vine o zi senină,

Încrede-te în Domnul, în Tronul Său divin,

Aici ești poposire, ești plânset și suspin.



Dar dincolo de toate, avem un Creator

Ce ne-a trimis din slavă Duh Sfânt vindecător,

În El avem viața, mișcarea și ființa,

Isus Cristos e Domnul, nu-ți părăsi credința!



24/11/2011, Barcelona