Poezie Jignirea

Jignirea



Să jignesti pe cineva este oare o bucurie?

Să-i spui vorbe dureroase reflectate din minciună

Ce nu spui tu la furie şi venite din mândrie

Când ţi-e mintea întunecată şi ai sufletul în furtună.



Iar acel ce rabdă totul făr a spune un cuvânt

E înţelept pentru că tace şi-n ispite el nu cade

Îi va susţine credinţa, Dumnezeul Cel Prea Sfânt

Şi atuncea nici ocara nici dispreţul nici jignirea nu-l va roade.



Doamne ai milă de fraţi care-s deseori jigniţi

Şi la muncă şi acasă şi-n biserici câteodată

Care pentru adevărul sfânt tot mereu se simt loviţi

De cei care îi atacă cei cu inima îngânfată.



Şi Tu Doamne ai fost jignit şi cu sufletul întristat

Mulţi te-au făcut ca să suferi şi te-au ispitit mereu

Ai ajuns până la cruce şi ai fost crucificat

Ai răbdat în toate şi ai biruit Domnul Dumnezeul meu.