Poezie Chip al Sfintei Treimi

Cu-atâta gingășie

Pe om Tu l-ai creat,

Asemănare vie,

A Celui Preaînalt.



Maestru minunat,

Olar de ne-ntrecut,

Al Tău chip: sfânt, curat,

În om ai conceput.



Ai spus: „Să facem omul,

Chiar după chipul Nostru”.

Țărâna ca și Domnul,

În El își are rostul.



„Asemănarea Noastră”

El să o moștenească!

Au modelat și omul

Și partea femeiască.



Astfel Sfânta Treime,

Chiar chipul Său le-a dat,

Familiei creștine

Cea fără de păcat:



Pe-Adam îl adormise.

Un somn adânc îi dase.

În somn la el venise

Și-apoi o coastă-i scoase.



Și carnea i-o închise,

Cum fost-a înainte.

Din coasta lui făcuse

Femeia lui cuminte.



O, toate-a făcut bine,

Chirurgul minunat,

Îndată-apoi le spune,

De-acum ce-au de lucrat.



„Voi creșteți,vă-nmulțiți

Și să umpleți pământul

Și-apoi să-l supuneți.

Să-Mi ascultați Cuvântul!



Iar peste păsărele

Și peștii diferiți,

Peste viețuitoare,

Vă pun să stăpâniți.”



Și binecuvântarea

Peste ei coborâse.

Îi puse în lucrarea,

Ce le-o încredințase.



Stăpânul,dragă frate,

Iubit ascultător

Și ție îți împarte

De lucru în ogor.



Ascultă-L și muncește

Cu râvnă și iuțime,

Căci Cel ce te-a creat,

E chiar Sfânta Treime.



Să porți cu demnitate

Frumosul chip divin,

Cu dragoste, dreptate!

Să fii ca El! Amin!