Poezie Scara cerului (1)

Scara cerului



Pleacă Iacov din Beer-Şeba

Pe drumul către Haran

Iar soarele intra-n asfinţit,

Întunericul cobora.

Obosit Iacov de drum,

Popas făcu pentru odihnă.

Privi in jur dar nu văzu

Vre-un adăpost unde să doarmă;

Aşa se puse pe pământ;

O piatră-şi puse căpătâi.

Răpus de drum, de oboseală

Sub cerul liber adormi.



Şi-un vis prea însemnat avu:

O scară cobora din cer

Şi de pământ se rezema.

O Doamne, ce mare mister...

De sus, pe scară coborau

În şiruri, mii de îngeri,

Iar alţii de jos, urcau sus.

În vârful scării stătea Domnul

Căci cu Iacov dorea Prea-Înaltul,

În miez de noapte să vorbească.

Prin visul ce i-l arătă

Cu dragoste îl sfătui,

Cu glas de Dumnezeu vorbi:



- Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,

Tatăl lui Avraam şi-al lui Isaac;

Pământul acesta va fi al tău

Şi-n veci, al seminţiei tale

Cu tine Eu voi fi mereu.

În toate zilele tale,

Te voi însoţi pretutindeni

Şi-n încercări, salvare

Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeu,

În care mult te încrezi.

Tu ascultă-Mă mereu

De Mine să nu te-ndepărtezi.



Trezi-tu-s-a Iacov din somn...

O...Doamne, ce noapte-nsemnată!

Şi teama atuncea îl cuprinse,

A înţeles: îl căutase Domnul!

Cu frică-n glas atunci rostise

"Acesta este-un loc prea-sfînt"

Şi undelemn turnă smerit

Pe vârful acelei pietre

Ce-o avuse toată noaptea

Sub capul său drept căpătâi

Şi într-o rugăciune,

Aduse mulţumiri

Domnului, Dumnezeului cel viu.



Aici e casa lui Dumnezeu,

Aici e poarta cerurilor,

Iar piatra a pus-o ca un stâlp

De mare aducere- aminte;

De azi, ținutul nu va fi Luz.

De azi, te vei numi Betel.

Şi ruga o îndrepta spre cer;

Ştia că Dumnezeu privea spre el,

Şi Îl chemă ca-nsoţitor

Şi păzitor în drumul său;

Ştia că este un ales

De Dumnezeul lui Israel.



Şi atâtea mulţumiri aduse

Iacov, Domnului Dumnezeu

Şi o juruinţa el făcuse:

De-l va-nsoţi Domnul mereu,

Şi hrană de i-o va trimite

Şi pacea în toată viaţa sa,

Din toată binecuvântarea

A zecea parte Îi va da,

Iar piatra pe care dormii,

Stîlpul de aducere aminte,

Veşnic ea se va numi

Casa Domnului, Dumnezeu viu,

Ce-n noaptea aceea îi vorbise.



Domnului i-a plăcut mult

Că Iacov înţelese totul:

Că Domnul i-a vorbit în noaptea

Când a dormit sub cerul liber

Şi seminţia i-a întins-o

De la apus la răsărit,

De la miază-noapte până la miază-zi

Ca pulberea în întreaga lume.

Aşa Domnul îl înmulţi,

L-a binecuvântat Domnul pe Iacov

Fiindcă a fost supus, ascultător,

Şi a crezut că-n acel vis

Vorbitu-ia Domnul, Dumnezeu.



Opreşte-te o clipă frate

Şi cerceteaza-ţi viaţa ta,

Fă şi tu cum a făcut Iacov

O scară din pocăinţa ta,

O scară de jos pînă sus

În vârf să stea Domnul,

Şi îngerii de sus trimişi

Să-ţi poarte binecuvântările

Iar ce-i de jos, ce-ai să trimiţi

Să ducă sus la Domnul;

Ruga şi mulţumirea ta,

Şi-o juruinţă că de azi

A zecea parte tu-I vei da

Din tot ce Domnul îţi va da.



ALGHERO 22 // 11// 2011