Poezie Salvarea lui Lot din Sodoma

Salvarea lui Lot din Sodoma



După ce Lot s-a despărţit de Avram în Canaan

Cu turmele au plecat, slujitorii, înspre Iordan,

Spre frumoasa lui câmpie ca grădina Domnului

Fiind bogată în roade multe, ca ţara Egiptului,

Şi-astfel s-a îndepărtat tot mai mult el an de an.



În acest pământ fertil, existau cetăţi, ce-n soare

Bogăţia-şi impuneau, prin construcţii uimitoare,

Prin belşug de alimente, pentru hrana necesară:

Fructe de-orice fel de soi, pretutindenea în ţară,

Erau sursa principală, de-a gata pentru mâncare.



Deci, şi pentru el şi turme, hrană era din belşug

Dar în sufletul său trist, purta zilnic un greu jug,

Căci oamenii din Sodoma de prea multă bogăţie

În plăceri se lăfăiau, de cel zlab nu vreau să ştie,

Şi-n dezmăţuri şi orgii, stau sub flacăra unui rug.



S-a-ntâmplat că într-o zi, în amurgul ei de seară

Pe când Lot la poartă sta, nişte călători să ceară

Loc de-odihnă-n uliţă, pentru că de dimineaţă,

Vroiau să călătorească, şi-astfel ei să fie în piaţă,

Nu cumva să deranjeze, semenii ce-i înconjoară.



Însă Lot le-a zis să vină, sub al său acoperământ

Şi la stăruinţa-i multă,... au ascultat de cuvânt,

El cina le-a pregătit, azimi coapte, şi-au mâncat

Dar, n-au apucat să se culce, casa i-au înconjurat

Oameni răi şi depravaţi ce n-aveau discernământ.



I-au cerut lui Lot îndată, oaspeţii să-i dea afară

Cu ei să se-mpreuneze, chiar în clipele de seară,

Dar Lot nu le-acceptat, şi-a spus că-i nelegiure

Însă oaspeţii, doi îngeri, i-a lovit pe toţi c-orbire

Toată noaptea rătăcind, poate-astfel ultima oară.



Şi când se crăpa de ziuă, îngerii lui Lot i-au spus

Să se pregătească-n grabă, că s-a hotărât de sus,

Dela Dumnezeu Preaînaltul, o completă nimicire

A cetăţilor, care-n câmpie, se-aflau în nelegiuire,

Şi că vremea de-ncercare, s-a constatat c-a apus.



Pentru că Lot zăbovea, îngerii i-au luat de mână

Pe toţi patru şi le-a spus, să nu vă uitaţi în urmă,

Scăpaţi-vă viaţa la munte, nu-n cetăte de câmpie!

Însă, înapoi privind soţia, s-a prefăcut în mumie,

Pierzând un suflet iubit, din încredinţata-i turmă.



Când şi-a pus piciorul Lot, în cetatea îngăduită

Era-n răsărit de soare, ca şi-oricare zi însorită,

Atunci Domnul a făcut, să plouă peste Sodoma

Şi peste-alte trei cetăţi, Adma, Ţeboim, Gomora,

Pucioasă şi foc din cer, şi zona a fost mistuită.



Flavius Laurian Duverna

22 noiembrie 2011