Poezie Dar...omul?

Privesc covorul de verdeață

Împodobit cu mii de flori,

Scăldat în zori, de dimineață

De soare,sau umbrit de nori,



Iar păsărelele din ramuri,

Căutându-și hrana,ciripesc,

O simfonie, în multe glasuri,

Spunându-Ți parcă:mulțumesc!



E veselie,vântul adie,

Pomii se mișcă încetișor,

Se-apleacă lin, se-nchină Ție,

Te recunosc:Ești Creator.



Dar oare omul, ce-I poartă chipul

Și-asemănarea lui Dumnezeu,

Laudă pe Domnul, oricând, tot timpul?

Sau doar la muncă îl vezi mereu?