Poezie Chemarea lui Avram

Chemarea lui Avram



Domnul i-a zis lui Avram: Iată, ieşi din ţara ta,

Dintre rudeniile tale, şi din casa tatălui tău!

Vino acum în ţara, pe care Eu ţi-o voi arăta!

Căci Avram era omul, ce se abătea de la rău

El îndreptându-şi paşii, după Cuvântul Său.



Voi face din tine un neam mare şi puternic

Şi te voi binecuvânta, pe oriunde vei trece,

Îţi voi face un nume mare, de om cucernic

Şi vei fi o binecuvântare pe unde-oi petrece

În mijlocul neamurilor, cu atitudinea lor rece.



Voi binecuvânta pe orcine te va binecuvânta

Căci vor avea parte toate familiile pământului,

Şi voi blestema, pe toţi cei ce te vor blestema,

Peste tine vor fi toate binecuvântările cerului

Şi-Mi voi aduce aminte, de zilele legământului.



Ridică-ţi ochii, şi din locul, în care acuma eşti

Priveşte înspre miazănoapte, şi-nspre miazăzi,

Spre răsărit şi-nspre apus, unde ai să locuieşti,

Căci toată ţara pe care-acum o vezi, a ta va fi,

Ca o parte de moştenire, în locul unde vei trăi!



În veac, ţara Ţi-o voi dărui ţie şi seminţiei tale,

Îţi voi face sămânţa ca şi pulberea pământului,

Căci tu-Mi eşti credincios, si statornic pe cale

Şi-Mi primeşti în ascultare sfaturile cuvântului

Pentru care-ţi întăresc asigurările legământului.



Şi dacă pulberea pământului se poate număra

Atunci se poate, să fie numărata şi sămânţa ta!

Şi-acum, scoală-te şi porneşte, şi cutreeră ţara

De-a lungul şi de-a latul ei, căci ţie Ţi-o voi da,

Ţie şi urmaşilor tăi, care în veci, o vor poseda!



Flavius Laurian Duverna

21 noiembrie 2011