Poezie Cu săbii şi ciomege

Cu săbii şi ciomege mulţimea se adună

Şi Iude este-n frunte să-L prindă pe Isus,

Îl iau,dar nu cu forţa,că El aşa doreşte

Să facă voia Tatălui şi să-I fie supus.



În faţa lui Caiafa pe El L-au prezentat,

Bătrânii,cărturarii şi ei s-au adunat,

Căutând vre-o mărturie,desigur mincinoasă,

Să poată să-l acuze de-o faptă ruşinoasă.



Dar,n-au găsit nimic ,în urm-au venit doi

Ce-au declarat că Isus a spus că Templul strică

Şi,plin de cutezanţă mărturisea apoi

Că-n trei zile iarăşi pe-acesta îl ridică





Dar Isus tăcea,căci a ştiut că poate

La Dumnezeu să ceară legiuni de armate,

Dar,cum se va-nplini Scriptura,care spune

Că El a venit să moară pentru întreaga lume.



Atunci marele preot pe Isus L-a-ntrebat:

„Spune,eşti Tu Cristosul?Este adevărat?”

„Da”-i-a răspus Isus-„ba chiar mai mult vă spun

La dreapta lui Dumnezeu voi şedea de-acum;



Şi-odată,Fiul omului,când totul ia sfârşit

Vine pe norii cerului,aşa cum s-a vestit”,

Dar marele preot atunci haina şi-a rupt,

Şi-a spus că-i vinovat şi L-au scuipat,bătut



Şi-au zis:” Hristoase spune cine Te-a lovit”

Şi-apoi s-au adunat şi iar L-au pălmuit

Şi,după toate-acestea,când zorii s-au ivit

L-au dus cu-alai la Pilat să fie răstignit.



Acesta a venit la El şi L-a-ntrebat:

„Eşti împăratul iudeilor?Este-adevarat?”

„Da”,a răspuns Isus,dar apoi n-a voit

Să spună vre-un cuvânt c-a fost învinuit



De multe lucruri rele,ce preoţii-au adus

În faţa lui Pilat şi multe au mai spus

Nu şi-a luat apărarea,c-a fost nevinovat

Şi,pe nedrept, Tatăl ştia că-i acuzat.



În praznicul de Paşte,cînd Pilat a-ntrebat:

„Vreţi ca Isus să fie acum eliberat?”

„Nu”-a răspuns mulţimea –„ hoţul îl vrem iertat,

Iar pe Isus îl vrem pe lemn crucificat”.



Ostaşii apoi de haine pe El L-au dezbrăcat

Şi-n haină stacojie apoi L-au îmbrăcat

O cunună de spini pe cap apoi I-au pus

Îl băteau şi-l scuipau cu ură pe Isus



I-au dat apoi din nou hainele şi-au plecat

La Locul Căpăţânii spre-a fi crucificat

Şi-apoi L-au răstignit şi-n timp ce îL păzeau

Hainele-i prin sorţi ostaşii-şi împărţeau



Şi cei care pe-acolo treceau din întâmplare

Îşi băteau joc de El strigând în gura mare:

„Eşti Fiu de Dumnezeu,El să Te izbăvească

Să vină acum Ilie să Te mântuiască”.



Şi întuneric mare peste ţară a venit

„Dumnezeul meu,de ce M-ai părăsit?”

Perdeaua Templului în două s-a rupt

Pământul s-a cutremurat,stâncile s-au despicat



S-au deschis mormintele şi sfinţii-au înviat

Din ele au ieşit,la mulţi s-au arătat

Sutaşul cu ostaşii înfricoşaţi au spus

Cu-adevărat Acesta a fost Hristos Isus.



Şi astăzi mulţi aruncă batjocuri lui Isus,

Cred că mai este acelaşi ce a răbdat supus,

Dar va veni o zi cînd pe nori se arată

În glorie-mbrăcat de cerescul Tată





Orice genunchi atunci ’naintea Lui se-apleacă,

Când munţii se despică şi-L lasă ca să treacă

Şi- orice limbă va spune,chiar şi-acel ce-i rău:

„Isus Hristos e Domnul,Fiul lui Dumnezeu”