Poezie Azi mă aplec în genunchi

Azi mă aplec în genunchi sub crucea Ta umilit

Stau desculţ şi în zdrenţe la picioarele Tale

N-am nimic Doamne bun sufletu-mi este zdrobit

Vin la Tine şi în lacrimi îţi cer Isuse iertare.



…Spre nicăieri şi în gol eu am tot alergat

Crezându-mă în stare să-mi fac singur viaţa…

Dar azi mă proştern la altar cu capul plecat

Ca fiul pierdut căci doar la Tine e siguranţa.



Nu-s vrednic de milă dar totuş Isus îndrăznesc

Şi în rugă fierbinte îţi cer Doamne îndurare

Sânt vinovat… dar vin la Calvar şi mă pocăiesc

Te rog iartă-mi păcatele în dragostea-Ţi mare.



Ce pot Doamne să-ţi dau... îmi este aşa de ruşine

N-am nici jertfă, nici miel sânt cu candela stinsă

Dar mă întorc cu regret şi căinţă Părinte, la Tine

Căci de-a Ta rază a iubirii inima-mi este aprinsă.



Eu vreau ca să fiu de ale mele puteri istovit

Aşa ca copacii de vânturi în toamnă târzie

Eul meu demn de dispreţ să fie aspru zdrobit

Ca în smerenie Doamne să-ţi slujesc numai Ţíe.



Doamne vreau ca să fiu de frunzişi dezgolit

Vreau să se spulbere eul mândriei din mine

Aşa ca un pom de crengi uscate să fiu curăţit

Şi să-mi trăiesc viaţa numai doar pentru Tine.



Eul meu vreau să ardă în cenuşă şi scrum

Să nu mai rămână nimic din ce este al meu

Sleit de puteri te aştept plângând lîngă drum

Ochii ca să-mi deschizi aşa ca şi lui Bartimeu.



Astăzi stau în genunchi… nu voi pleca de la Tine

Nu vreau să mai fac nici un pas fără dragostea Ta

Isuse, Tu viaţa Ţi-ai dat la Golgota şi pentru mine

De aceea în smerenie aici lângă altar te voi aştepta.





***************