Poezie La sărbătoarea mulţumirii

O, DĂTĂTORULE A TOATE...



O, Dătătorule a toate

‘Naintea Ta ne prezentăm

Că excelezi în bunătate

Să nege nimenea nu poate

Pe veci recunoştinţă-Ţi dăm.



Din spaţiul fără de speranţă

Ne-ai scos să fim răscumpăraţi

Ai pus în noi o cutezanţă,

Ne-ai dat lumini şi siguranţă

Să nu mai fim îndureraţi.



În noi sădit-ai dor fierbinte

Să Te urmăm oriunde mergi

Când drumul trece prin incinte

Unde nu-s legi, nici simţuri sfinte

Cu noi încurajări culegi.



Cu suflet larg ai dat iubirea

Ce ne conduce spre Liman

Când vrut-a să ne-ngroape firea

Ne-ai îndreptat, atunci, privirea

Spre tronul Tău şi sfântu-Ţi plan.



Privim belşugul din recoltă

Şi-Ţi dăm onor că ne susţii

Privim şi spre-nstelata boltă

Şi ştim că-n inimi se dezvoltă

Doar stări de sfinte bogăţii.



Din case pâinea nu lipseşte

Ci, zilnic, o trimiţi la noi

Ne îngrijeşti dumnezeieşte,

Puterea Ta ne ocroteşte

Şi-n bucurii şi în nevoi.



În boli, durere, sănătate

În fiecare zi ne-ai dat

Noi energii, seninătate

Să nu avem gândiri deşarte

Ci-un trai de Tine modelat.



Cuvintele sunt prea sărace

Spre-a exprima tot ce simţim

Dar vrem să fim cum Ţie-Ţi place

Doar Sfântul Duh să ne îmbrace,

De Cer să nu ne despărţim.



Privind cu-ncredere spre zarea

Ce a captat al nostru vis

Ştim ce cadouri dă-ndurarea

Şi ce belşug e-n noi când starea

E-aşa cum în Scriptură-i scris.



Şi-n viitor va fi dogoare

Pe-Ogorul ce-l muncim cu spor

Dar vor veni din depărtare

Şi ploi de binecuvântare

Să-nvioreze-al Tău popor.



O, Dătătorule a toate

Cu daruri, mii, ne-ai copleşit

Prin legi divine şi prin şoapte

Ne-ai dat îndemn spre demnitate,

Numai cu Tine-am propăşit.



gc/ 21 Noiembrie, 2011