Poezie Nu Legea este vinovată

Nu Legea este vinovată,

De tot păcatul săvârşit,

Nu ea te-ndeamnă să faci rele,

Ea îţi arată ce-ai greşit.



Legea-i oglinda-n care viaţa,

Ţi-e reflectată ne-ncetat,

E un şablon de comparare,

Între ce-i sfânt şi ce-i păcat.



Nu-n Lege-ţi pui nădăjduirea,

De-a fii iertat şi mântuit,

Ci în Acel ce la Golgota,

Pentru-omenire, S-a jertfit.



Legea te-ndeamnă la veghere,

Să nu te-abaţi în drumul tău,

Lucrează cu credincioşie,

De vrei să izbuteşti mereu.



Să împlineşti învăţătura,

Ca sfânt hrisov să o păzeşti ,

Fereşte-te să îţi faci idoli,

Ca să trăieşti, să propăşeşti.



Să te-adânceşti în cunoştinţa,

Ce-a dat-o Dumnezeu în dar,

S-o alipeşti de al tău suflet

Şi să priveşti înspre Calvar.



Doar prin credinţă ai iertarea,

Prin harul Domnului Isus,

Smereşte-te şi-ngenunchiază,

În faţa Tronului de sus.



Prin Lege ai reper în viaţă,

Dar nu prin ea eşti mântuit,

Acceptaă darul Celui care,

Pentru-omenire S-a jertfit!



Şi dacă prin păcat adus-ai,

Îndepărtarea de Lumină,

Azi harul Domnului din ceruri,

Îţi dă din viaţa Sa divină!



20/11/2011, Barcelona