Poezie Chivotul Marturiei Mele

(Exod 16:33-34;Numeri 17:10;Evrei9:4)



De ani si ani, tot proaspata mi-e mana

inchisa-n vas de aur, in chivot...

Doar s-o privesc si ea-mi ramane hrana

cea mai bogata, totului meu tot...



De ani si ani, toiagu-i tot in floare - ,

candva un trunchi uscat si noduros...

A fost de-ajuns de sus sa vin-o boare

si el a inflorit maiestuos.



In umbra neatinsa de vreun sfesnic,

inchisa in chivotul meu preasfant,

sta marturia eului meu vesnic,

ce s-a lasat de Dumnezeu infrant.



E-nvesnicirea clipei de minune

cand mana Lui fiinta mi-a atins,

e cerul coborat peste-o genune

ce, tot privind la cer, spre el a tins...



Ce zvonuri, ce imagini, ce contururi

mi-imbie lumea, false intru tot...?

Eu am o mana proaspata de-a pururi

si un toiag in floare, in chivot.



Ma locuieste pururi marturia -

e imprimarea Chipului divin.

In mine totul canta: Aleluia!

Si ii raspunde-ntregul Cer: Amin!