Poezie Ce-adâncă Ţi-e iubirea...!

CE-ADÂNCĂ ŢI-E IUBIREA...



Ce-adâncă Ţi-e iubirea

O, Tată venerat

Ne protejezi slujirea

Ne-ajuţi să-nvingem firea,

S-avem un trai curat.



Ne dai din abundenţă

Din veşnicul hambar

Nu vrem independenţă

Ci scumpa Ta prezenţă

Învăluită-n har.



Ne scoţi din stări precare

Din beznă, din neant

Şi iar dai sărbătoare

Cu multă-nviorare

Şi-un suflu penetrant.



Când traversăm pustia

În drumul spre Canaan

Cu noi cânţi simfonia

Vedem cum prietenia

E scopul Tău uman.



Săgeţi de sunt lansate

Spre locul unde stăm

Puternicele-Ţi braţe

Le-nlătură pe toate

În Tine-avânt aflăm.



Când vine dimineaţa

Vedem, iar, că eşti bun

Cuvântu-Ţi dă povaţa

Să-nvingem gerul, ceaţa,

S-avem sistem imun.



Că, zilnic, bunătatea

Se înnoieşte – ştim

Ne ştim prioritatea:

Să-Ţi dăm întâietatea,

Pe veci, să Te cinstim.



Ce-adâncă Ţi-e iubirea

Ce o reverşi de Sus!

Ne-a transformat gândirea

Să ştim ce-i Nemurirea,

Să ştim Cine-i ISUS.



14 Noiembrie, 2011