Poezie O Tată! Cât De Darnic Eşti!

O Tată! Cât de darnic eşti!

Cu creatura-Ţi imperfectă,

E visu-acela din poveşti

Unde, din larva-n care eşti

Ieşi şi începi frumos să creşti

Până ajungi, fiinţa cea perfectă.



Şi câtă bunătate poţi avea

Faţă de mine, un nimic!

Nimic aş fi, de Tu n-ai vrea

Să-mi stai mereu alăturea

Dându-mi, din ştiinţa Ta,

Fără de care aş fi, doar mic.



Am stat atât şi-am lâncezit!

Şi m-am scăldat în tină!

Mă complăceam, în aeru-mbâcsit

Era ceva aşa de-obişnuit!

Şi n-aş fi aflat, n-aş fi ştiut

Că pot ieşi, afară la lumină!



Când se vorbea de-o altă lume,

Mi se părea un lucru straniu!

Vorbeau, de un anume, Nume!

Dădeam din umeri, a nu ştiu.

Ce îmi păsa mie de-un fiu

Sau, de apa multă-a unui râu?



O Tată! Cât de darnic eşti!

Şi cât de bun eşti Tu cu mine!

Eu sunt omida din poveşti

Iar Tu, în cerurile 'nalte eşti

De mine Tu Te îngrijeşti.

Locul meu ......e lîngă Tine!



Îţi mulţumesc Doamne iubit

Acuma eu, nu mai sunt larva,

Căci pentru mine Te-ai jertfit

Pe Cruce Tu ai suferit

Ca eu să fiu cel mântuit

Să pot striga, o Tată! Ava!



19.11.2011 Firenze