Poezie Lipeşte-mi Doamne, sufletul de Tine

Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut. Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui. (Psalmul 130: 3-5)



Întotdeauna Doamne, eşti cu mine,

Ai fost mereu şi eu nici n-am ştiut,

Tărie şi temei de veselie,

Tu m-ai scăpat în marea mea urgie,

Te laud Doamne, veşnicul meu scut.



Eşti Dumnezeu în cer şi pe pământ,

Eşti Domnul meu, căci nu există altul,

Cunosc acum caă Tu eşti Cel mai mare,

Iubirea Ta nu are-asemănare,

M-ai smuls de-aici şi mi-ai deschis înaltul.



În ziua-aceasta ştiu o, Doamne Sfinte,

Că din robie, Tu m-ai scos şi port,

În inimă, un dor de veşnicie,

Să Te-ntâlnesc doresc, o, slavă Ţie!

Primeşte-mă-n al Întâlnirii cort!



De multe ori nu-mi înţeleg durerea

Şi nici de ce există suferinţă,

Dar ştiu că Tu le cântăreşti pe toate,

Eşti Sfânt şi judeci totul în dreptate

Şi Te slăvesc cu-ntreaga mea fiinţă.



Am fost atenţionat, a câta oară?

ăa nu Te părăsesc, să stau cu Tine,

Mă sprijineşti în greu şi în nevoi,

Osana-Ţi cânt, căci Tu mă vezi, El Roi

Şi-mi spui duios că eşti mereu cu mine.



Domnul e Împărat în veci de veci,

El e scăparea celui asuprit,

Domnul e partea mea de moştenire,

E turnul, stânca mea de izbăvire,

El mântuie pe cel cu duh zdrobit.



Frica de Domnul e şcoala-nţelepciunii,

Este izvorul vieţii şi cuget zi de zi,

Cuvântul Său e hrana ce dă viaţa,

Mă-ndrumă pe carare, dimineaţa

Şi Duhul în amurg, spre veşnicii.



Lipeşte-mi Doamne, sufletul de Tine,

Un singur duh să fim prin Fiul Tău,

Tu eşti Păstorul meu, Lumina care,

M-a izbăvit şi mi-a adus salvare,

Slăvit sa fii Isuse-Dumnezeu!



19/11/2011, Barcelona