Poezie Suferinţă şi resentimente (7)

Un pom otrăvit



Am fost supărat pe prietenul meu:

I-am mărturisit mânia, şi s-a sfârşit.

M-am supărat pe duşmanul meu:

Am tăcut, şi mânia a crescut.



Am udat-o cu temeri,

seri şi dimineţi în lacrimi

Am însorit-o cu zâmbete

şi cu şiretlicuri înşelătoare.



A crescut zi şi noapte

rodind un măr aprins.

Duşmanul l-a privit cum strălucea

şi a ştiut că e al meu.



S-a furişat în grădină

sub vraja nopţii,

iar dimineaţă mi-am văzut cu bucurie,

duşmanul întins sub copac.