Poezie Nu dispera (4)

Nu dispera când greul te apasă

Și să nu cazi de oboseală-nfrânt!,

Căci nici o umbră nu-i mai luminoasă

Și nici un deal nu-i mai ușor,urcând.



Nu-ți pierde-n încercare-a ta nădejde!

Nu-ți umple inima de-amarul ei,

Căci încercarea-i pentru curățire,

Nu ca să spulbere copiii Mei.



Când greul te apasă mult prea tare

Și simți că sub povară ai căzut,

Rămâi statornic,căci în încercare,

Numai Isus te știe cel mai mult.



El mâna și-a întins-o să te-ajute

Și greul și povara vrea să-ți ia.

Rămâi pe Stâncă,căci numai în lupte-s

Învingători și-nvinși,alăturea.



De stai departe de Acel ce poate,

Ca-n luptă să te-ajute necurmat,

Să știi că numa'-atunci le pierzi pe toate

Și ești învins,trântit jos în păcat.



Chiar dacă crezi adesea-n disperare

Că ai căzut și-acum ești părăsit,

Să-I mulțumești că-n orice încercare,

El te-a iertat și-apoi ,te-a mântuit!



„Căci Eu fac rana și tot Eu o vindec,

Alăturea noi suntem amândoi,

De-aceea,te ridică și fi tare!

Și-nvinge-n luptă,nu sta în nevoi!



Te roagă cu-ndrăzneală și ia arma credinței!

Nu sta nepăsător,tăcând când ești lovit,

Căci Eu sunt Domnul,Domnul biruinței

Acel ce te iubesc pân'la sfârșit.



De ce ți-e inima atât de tulburată,

De ce o parte-ncerci să o ascunzi?

Tu astăzi să Mă chemi,ca niciodată

Și-n rugăciuni,răspuns o să auzi!



Smerenia-i podoaba Casei Mele.

Mândria,doar de Min'te-a depărtat.

Ascultă-Mă și vei vedea că-n rele

Doar cei ce-s nestatornici au picat.



Rămâi smerit și urcă-te pe Stâncă,

Acolo să vorbim noi amândoi!

Și nu te-ntoarce-n groapa cea adâncă,

Ci-ngenunchiați,căci Eu voi fi cu voi!”