Poezie Vreme de trezire

Doamne, e in jur atata durere

Poporul Tau se duce, piere

Satan impotriva lui s-a ridicat

Si-l loveste ,Tata neincetat



Boli grele,ce-s fara leac

In acest sfarsit de veac

Atins-au poporul de legamant

Ce merge acuma schiopatand



Doamne e atata framantare

Dejnadejde,ura,nepasare

Poporul ce prin credinta inainta

A obosit,In a Te mai astepta



Haina de nunta cea primit

Cand in apa Te-a marturisit

E murdara,e patata

Numai e curata ca altadata



Nu mai sunt urme lasate-n podea

De cel ce-n odaita ingenunchea

Numai sunt rugaciuni cu foc

Caci spectacolele le-au luat loc



Duhul Sfant nu mai vine ca altadat

Ca sa mangaie pe cel intristat

Caci afara pe El l-am lasat

Si usa cu lacat am ferecat



Doamne ada ploaia cea tarzie

Las-o Tata peste noi sa vie

Ada vremi de-nviorare

Ce sa trezeasca pe fiecare



Stapane in bunatatea Ta mare

Mai priveste-ne cu mila ,cu-ndurare

Adune de pe carari straine

Pe calea veche ce duce la Tine



Lasa Doamne-n popor vindecare

Vorbe de mangaiere si-mbarbatare

Ridica-l Doamne pe cel lovit

Pe cel ce-n suflet e zdrobit



Scoate Tu din incercare

Pe cel ce e fara scapare

Pune dragostea Ta-n noi

Ca sa putem fii cu-adevarat oi



Doamnul poate asa a lucra

Daca hotarari noi vom lua

Ruga noastra ascultata va fii

Si-n ziua aceea la cer ne va rapii.