Poezie Eu nu pot crede

Eu nu pot crede



Autor - Costel Hofer



Eu nu pot crede, Doamne, cum fac atâţia-n lume

Că doar aici e totul, că viaţa-i doar atât

Nu pot să cred..., că doar suntem făcuţi de-o-nţelepciune

Şi nu-i nimic mai mult, dincolo de mormânt.



Nu cred că ne-ai făcut, doar hrană pentru viermi

Nu cred că ăsta-i planul, atât de glorios

Dar cât de mulţi se-nşală, crezând doar în păreri

Că doar aici e viaţa, şi-aici totu-i frumos.



Prea multă-i investiţia, care-ai făcut-o-n noi

Prea mare-i dragostea cu care, Tu Însuți ne-ai creat

Încât să nu existe, ceva, mai sus de nori

O altă viaţă-n care... e totul minunat.



Nu cred, privind în jur, la tot ce mă-nconjoară

Văzând minunile pe care, pentru noi le-ai făcut

Că suntem doar atât, o luminiţă pâlpăindă

Ce se va stinge-odată, şi-ajunge-va în lut.



Eu nu cred că viața-i,... aceasta ce-o avem,

Aici, trăind ca oameni, făcând care ce vrea

Nu cred că rostul vieții, e să mâncăm, să bem

Căci mâine vom muri,... ci că vom învia.



Nici eu, fiind copil, în pântecele mamei

De mi-ar fi spus oricine, de-ar fi fost cu putință

Că voi avea de toate, și lucruri și plăceri

N-aș fi putut a-l crede, că n-aveam cunoștință.



Mulți și acum se-nșală, nu cred în altă viață

Nu cred, că toți vor trece, din lume lăcrimând

Nu cred, că toți vor da, o socoteală dreaptă

Pentru viața-aceasta, trăită pe pământ.



Își risipesc și timpul, își risipesc și viața

Pe micile plăceri, pe tot ce-i efemer

Pe diferite lucruri, ce n-au nici o valoare

Față de tot ce-ai pregătit, acolo, sus în cer.



Nu cred că timpu-acesta, ce-l lași de pregătire

Pentru oricare suflet, ce încă-i pe pământ

Va fi-ndeajuns de mult... căci Gloriosul Mire

Să-și ia în cer Mireasa, se va ivi curând.



Și nici nu cred că fi-vor, destui de mulți aceia

Ce vor putea să stea, curați în fața Ta

Nu cred că va mai fi, un timp de pocăință

Căci vremea va fi gata, Harul se va lua.



O, cât de mulți vor plânge, o, câți se vor jeli

Câți își vor pierde viața, câți se vor tângui

Și-și vor aduce-aminte, dar prea târziu va fi

Că a fost timp prielnic, de a se pocăi.



Dar n-au crezut ei, Doamne, în sfintele Cuvinte

Ce Tu, Părinte veșnic, le-ai așternut în Carte

Pentru oricare suflet, ca să luăm aminte,

Să lepădăm păcatul și să scăpăm de moarte.



Nu cred și nu voi crede, oricine ce ar spune

Că mai avem o șansă, chiar după ce-am murit

Să trecem de aicea, în lumea cealaltă

Să dobândim, chiar raiul... și de-am păcătuit.



Nu cred, și o spun tare, s-audă toată lumea

Precum Tu, Doamne Însuți, ne-o spui cu gura Ta

Că vom putea intra așa... în sfânta Ta cetate,

Pentru că nimic întinat, nu va intra în ea.



Ne-ai pus condiții stricte, ca să cunoaștem bine

Că nimeni din aceia, ce viața și-o trăiesc

În spurcăciune și minciună, în închinări la idoli

Și toate celelalte..., raiul nu-l dobândesc.



Nu cred, orice le-ai spune, acei ce fac acestea

Că nu pot avea parte, de mântuirea Ta

Nu cred că veșnicia, începe de aicea

Și că dincolo doar..., e judecata grea.



Ce mare-i amăgirea, ce le conduce viața

Ce multe-s predaniile-omeneşti la care ţin

Nu vor s-accepte sfaturi, nu vor să înţeleagă

Că timpu-i pe sfârşite, şi vremurile vin.



Acele vremi în care, chiar prevestite-n Carte

Când se vor scula mulţi, prooroci cu prorocii

Şi tocmai din pricina-nmulţirii făr-delegii

Chiar dragostea celor mai mulţi, se va răci.



Ei tot nu cred, ei tot nu pot cuprinde

Şi nu pot înţelege, cât timp mai este Har,

Că va veni o zi, când totul va dispare

Când ceru-ntreg va arde, va fi un mare jar.



Din tot ce-a fost odată, pământul, soare, stele

Întregul univers, cu tot ce cuprindea

Nimic nu va rămâne, nimic din toate-acele

Decât... Cuvântul sfânt, şi-mpărăţia Ta.



Şi-atunci ce pot eu face, în ce să mă încred ?

Ce trebuie să caut, ce trebui să-nţeleg ?

Decât Cuvântul vieţii, trimis de Dumnezeu

Să-L împlinesc întocmai, şi să-L trăiesc mereu.



TU ne descrii Împărăția, în câteva cuvinte

Ce-ai pregătit în ceruri, celor ce vor veni

Și-atunci cum să nu cred și să nu iau aminte

Să nu fiu și eu gata, când ne vom întâlni ?



O, Doamne, ai Tu milă, şi de aceia care,

Nu cred că Tu eşti totul, nu cred în vocea Ta

Nu cred că vor da seama, odată pentru toate

Atunci când înainte-Ţi, pe toţi ne vei chema.



Dar cred deplin convins, că eşti şi vei fi veşnic

Acelaşi Dumnezeu, bun, drept şi iertător

Şi că vei da o dreaptă judecată tuturora

Ca Domn, ca Împărat şi ca Judecător.



Amin.



Seini, 27 august 2011