Poezie De ce te plâgi

„De ce te plângi că ești uitat

Și doborât ești la pământ?

Când sus în ceruri,ne-ncetat

Eu te iubesc mereu,oricând?



Ai obosit să ai speranță

Fără să vezi un ajutor?

Cândcrotire,siguranță,

Viață-ți dau!Eu sunt dator?



Nu prețuiești a Mea răbdare?

Nu simți că te aștept cu drag?

La ușa ta ,în așteptare,

Eu stau respins,mereu,în prag.



Deschide ușa,îndrăznește!

Cu tine vreau mereu să stau!

Eu te ascult,tu îmi vorbește!

Ce vrei să-ți fac și ce să-ți dau?



Tu n-ai nici timp să te rogi:„Iară

Să-nșir?Doar toate Le cunoști!”

Nici să citești?Cât stau afară?

La Min' n-ai timp să te gândești?



Tu zici:„Eu am de dus prea multe:

Poveri,îngrijorări și-i greu!

Și n-am nici cine să m-asculte”.

Și... nu-I mai cânți lui Dumnezeu!



Oprește-te! și lasă dragă

Povara jos,lângă Hristos

Și vei vedea că viața-ntreagă

Vei duce crucea bucuros!



Căci ajutorul e la Domnul

Și pavăză-i tăria Lui!

Căci El veghiază chiar și somul

Și-l face liniștit oricui.



Când ești stresat și când ai multă

Povară și nemulțumire,

Să știi că Domnul te ascultă

Și îți aduce izbăvire!



Caută-ntâi Împărăția

Și-a Domnului neprihănire!

Așa găsi-vei bogăția

Ce-o vei primi ca răsplătire!”