Poezie Noaptea încercării

Când în noaptea încercării

Drumul vieţii pare greu,

Mă las în barca îndurării,

Pe braţul Său de Dumnezeu.



Când calea e prea-ntunecoasă,

Şi-ncrederea e renuţare

Mă las pe braţul Său voioasă

Şi El va lumina în zare...



Când nu mai pot a mă încrede

Şi-a renunţa la tot ce sunt,

El, Dumnezeul meu ma vede...

Mă întăreşte... Îmi dă avânt...



Iar când îmi cere viaţa mea—

Pe-altarul Său să o predau—

Mă-ncred şi-atunci în dreapta Sa

Şi..., tot ce am, atunci îi dau.



Când în marea-mi deznădejde

Viaţa să-mi conduc aş vrea

Dar n-am plan şi nici nădejde—

Mă predau în mâna Sa.



Mult mai greu e cârma, însă,

Să o las din mâna mea,

Să mă las frântă, invinsă...

Şi...s-accept puterea Sa.



Când contrulul pierd din mână

Şi nimic nu-i după plan,

Vocea Lui, încet, îngână:

„Sunt cu tine an de an!”.



*******************

Dacă crezi că încercarea

Viaţa ta ţi-a dezbinat

Nu uita că e lucrarea

Celui care te-a creat.



Când în clipa încercării

Pe genunchi te vezi căzut

Dumnezeul îndurării

Viaţa-ţi scapă de tumult.



Cea mai mare încercare

E menită ca s-aducă

În viaţa ta—a Lui lucrare

Şi-apoi roade să producă.



Deci atunci când încercare

Viaţa ta o vizitează,

Tu, acceptă-I îndurarea

El—te binecuvintează.

Amin.