Poezie La Izvorul Nesecat

Multă vreme-am alergat

Fugind în sus, fugind în jos

Am căutat în lung şi-n lat

Pe cineva, un om adevărat

Bun, iubitor şi credincios.



Aveam nevoie de cuvinte

Aveam nevoie de răspuns

Îmi alergau atâtea-n minte

Paşii, mă-npingeau 'nainte

Şi întrebam; unde m-aţi dus?



Pe cineva eu căutam

De cineva aveam nevoie

Întrebam şi nu primeam

Răspunsul, ce îl ceream

Şi-atunci strigam: E voie?



Să vin, eu, cel care-s însetat

Să vin, ca să cer apă

De la Izvorul Nesecat

Ca să găsesc ce-am căutat

Şi unde Domnul mă aşteaptă.



Atâta vreme-am alergat

Fugind în sus, fugind în jos

Degeaba am tot căutat

Cât e pămâtu-n lung şi-n lat

Când lângă mine-alăturat

Stătea IZVORUL meu Cristos.



Şi m-am oprit imediat

Şi am strigat cu bucurie!

Îţi mulţumesc Isuse adorat

Că Tu acum m-ai luminat

Şi-am înţeles cu-adevărat

Eşti Tu, IZVORUL NESECAT!

Şi Nesecat în veci să fie.



În veci eu n-oi mai alerga

Nu voi fugi în sus sau jos

Indiferent ce-aş căuta

De eu voi cere îmi Va da

Căci lângă mine-alăturat

Va fi Izvorul Nesecat

Izvorul meu Isus Cristos.



Amin

17.11.2011 Firenze