Poezie Ferestre

Noi care suntem tari, suntem datori

Ca sa rabdam acelor slabi greseli duium,

Si fiecar' din noi sa placa la-aproapele

Inspre zidirea lor: ei, flacara, noi, scrum!



Ca si Cristos a suportat pe cruce

Ocara mea cazut-a peste El deplin

Si-n fiecare zi ma iarta si ma-ndura,

Eu, bulgare de tina, El, absolut divin!



Caci si Sodoma fost-a nimicita

Traia-n belsug si intr-o liniste nepasatoare

Era-ngamfata, cel orfan, lipsit

Nu isi gasea acolo o casa primitoare...



Dar nu de frica focului, aproapele

Sa il iubim cum ne-am iubi pe noi,

Ci pentru ca doar dragostea ramane-va

Cand toate vor pieri si se vor face noi!



Haideti, grabiti, ca sa deschidem azi

Ferestre largi spre strada, sa zambim,

Sa fim cenusa pentru cel ce-i flacara

Si sa traim ca si Cristos! Amin!