Poezie Departe de Casă...

Departe de Casă...



Departe de casă, dar, aproape de rug

Stau azi meditând sub dulcele-Ţi jug,

Cu sufletul plin de dragostea-Ţi mare

Ce-n crucea Golgotei e preţ de salvare

’Nălţat fiind de veci pe-al cerului crug!



În stare smerită, aştept să-mi vorbeşti

Din rugul aprins, să-mi spui cine eşti,

Desculţ şi-umilit, pregătit cu răbdare

S-aud glasul sfânt în dulcea chemare,

Să-i adun pe semeni de pe căi lumeşti!



Să-Ţi urmez întocmai îndemnul rostit

În flacăra arzândă-a rugului nemistuit!

Pe calea arătată să merg, să-mplinesc

Voinţa-Ţi cerească, la toţi s-o vestesc,

Dorinţa prea scumpă, de-a fi mântuit!



Să spun, c-a venit timpul de eliberare

Din sclavia păcatului unde-n dormitare

Sufletele-şi plâng, soarta grea şi-amară,

Căci în vraja lumii, sunt gata sa piară

Cufundaţi în negura beznii otrăvitoare.



Împrăştiind vestea peste tot pământul

Că în Jertfa crucii, s-a-mplinit Cuvântul,

Omenirea-ntreagă să spere acum poate

În salvarea sângelui curăţitor de păcate

Ce-n cer mijloceşte la Tatăl Preasfântul.



Şi să spun, deasemenea, marea bucurie

Cum Domnul din cer, din nou o să vie,

Coborând pe-albi nori, de îngeri urmat

Când sfânta-I lucrare-Şi va fi terminat,

El, Îşi va lua-n primire, sfânta Împărăţie.



Flavius Laurian Duverna

16 noiembrie 2011