Poezie După psalmul 3

Cum se-nmulțiră gândurile rele

Și duhuri îmi cârtesc fără-ndurare:

”Te uită Domnul!„ – mă împroașcă ele

Râzându-mă-n a mea încredințare.



Strigarea-mi, Doamne,-o-auzi din înălțime

Și orice rău îți mătură Cuvântul,

Deci nu mă tem de-oribila mulțime

Măcar să împresoare tot pământul.



Nu mi s-apleacă cugetu-n țărână,

Adorm și mă deștept fără de plângeri –

M-ai înfășat, Isuse, în Lumină

În care tot vrăjmașul se înfrânge.



Eu nu mă tem de-a duhurilor gloată

Căci scutul Tău îmi este-n viață pază,

Iar binecuvântarea-Ți ce mi-i dată

Cu sfânta rază-a ei mă luminează.