Poezie Memento (original)

Adu-ți aminte că erai țărână,

când M-am plecat să te culeg de jos.

Ți-am modelat cu propria Mea mână

un chip, putin de îngeri mai prejos.



În ziua-n care te-am zidit pe tine,

doar brațul Meu Mi-a fost în ajutor.

În chipul tău... M-am zugrăvit pe Mine

si-n miez de lut am pus al Meu fior.



Acest fior credeam c-o să te poarte

spre ce e 'nalt și pur, spre absolut...

Nu bănuiam pornirile deșarte

ce te trăgeau mereu spre-originarul lut...



Esti oare, tu faptura mainii Mele,

tu, EU al Meu,din mine Insumi smuls...!?

Ma ingrozesc pornirile rebele

ce zamislesc in tine, in ascuns.



N-am semănat sămânța Mea-n ogoare?

De unde, dar, neghină-a răsărit...?

Și n-am sădit alese vite, oare?

De unde struguri răi au odrăslit...?



Cum vezi tu altfel lumea decât Mine,

când eu în ochi privirea Mea ți-am pus...?

Ce zvonuri prinzi, ce șoapte-ajung la tine,

când în urechea ta e-al Meu auz?



Mă uit la flori, la pomi, la țărm de mare,

la aștri și la tot ce am creat,

cum si-mplinesc menirea fiecare

si de la legea dată nu se-abat.



Cu atât mai mult Mă uit apoi la tine

si Mă întreb: ce-aș fi putut mai mult

să-ți dau și nu ți-am dat...? Din slăvi divine

M-am coborât, suspinul să-ți ascult.



Și ca un om trăit-am printre oameni,

te-am cunoscut, am fost un Om deplin

Mi-a fost și Mie sete, Mi-a fost foame

și-am cunoscut al ispitirii chin.



Ca să te-aduc în slava nemuririi,

in slava pentru care Te-am creat,

Eu am primit osânda răstignirii,

plătind pentru intregul tău păcat.



Mai mult ce-aș fi putut Eu face, oare?

Te-am ridicat la 'naltul rang de fiu,

să moștenești Impărăția-n care

in slava Mea să fii de-a pururi viu.



Și tu asculți tulburătoarea șoaptă

dintr-un văzduh atât de tulburat,

ca liber ești să iei din roada coaptă

al razvratirii, si-ai sa fii bogat.



Dar nimeni, nimeni sub aprinsul soare

Nu te iubește-așa cum te iubesc.

Eu te-am zidit, ești via Mea lucrare

si arvunit ești Raiului ceresc.



Țărâna nu se-ntoarca în țărână!

Zidirea urce către Ziditor!

Când îți întind mântuitoarea Mână,

răspunde-Mi cu același sacru dor!



Amin