Poezie Sunt doar un simplu călător

Sunt doar un simplu calator







Sunt doar un simplu calator

In acest tren numit „VIATA”

In care am urcat incetisor

Si-am inceput s-ascult povata.



In trecerea prin multe statii

Priveam cum uneori pierdeam …

Iar alte ori castigam fratii

Ce se urcau si iar calatoream.



Calatoream pentru o vreme impreuna

Doar sa ma bucur de experienta lor

Cand ajungeau la destinatii, coborau

Si altii se suiau calatorind de zor.



Curand s-a inserat, s-a facut noapte

Nu era ceasul ca sa ma duc la culcare

Dar ce era? M-am intrebat in soapta ...

Treceam tunelul. Era ceasul de inceracare.



Curand iar se ivira zorii, era lumina

Priveam cu placere in jur, bucuros

Trecusem tunelul, viata era senina

De mana m-a luat atunci Isus Hristos.



Atuncea un fior mi-a strabatut fiinta

Si-intaiul foc sfant parca m-a patruns

Mireasma divina-mi trezea constiinta

Strangandu-I mana I-am zis: M-ai convins!



Prea multe-am adunat pana acum, de toate,

Dar azi, sunt gata multe sa le-arunc

Nu vreau sa duc poveri, nu se mai poate …

Si-n marea uitarii mi-ai spus sa le arunc.



Amaraciuni, resentimente, mania

Din viata mea atunci le-am aruncat

Era iesirea din tunel, venea Lumina

M-am increzut in El, si-s binecuvantat.



Chiar si atunci cand inima mi-e franta,

Ea s-a schimbat, e deschisa spre cer

Chiar daca sufera si e zdrobita

Isus imi da puteri si iarasi, in El sper.



Sunt doar un simplu calator

In acest tren numit „VIATA”

Dar azi calatoresc cu-atata dor,

Dorind sa dau si altora speranta.



Eu sunt in tren cu destinatia spre Rai

De vezi trenul in statie oprit,

Te-indemn: urca si tu, de ce mai stai,

De vrei s-ajungi in Raiul mult dorit?!



05.10.2012 – Petru Coman

Petrosani