Poezie Marea descoperire

Marea descoperire



Prin existenţa lumii noastre

’N domeniul celorlalte lumi,

Ai hotărât Doamne-ntre astre

Cu structuri roşii şi albastre,

Traseul vieţii, să-ncununi!



Prin marea Ta înţelepciune

Mister pentru a noastră fire,

Tot ce vedem, e o minune,

Care vorbeşte şi ne spune

Despre a Ta Nemărginire!



Şi cât eşti Doamne de mare!

A Ta mărime-I necuprinsă,

Ea domină vasta-Ţi lucrare

În tot ce ai creat sub soare

Prin voia-Ţi sacră şi extinsă.



Din veşnicii,... spre veşnicii

Acelaşi eşti în neschimbare,

Cu-n Univers,... în bucurii,

Ce-Ţi cântă slava-n simfonii,

Căci Tu eşti forţa creatoare!



M-alătur Doamne, în ovaţii,

Şi-n imnuri sfinte şi-osanale,

Călătorind cu gându-n spaţii

Cu sori, sisteme, constelaţii,

Care-şi menţin veşnica cale!



Şi-Ţi preamăresc a Ta iubire

Ce-n Jertfa sacră din Calvar,

Ne-a dat marea descoperire

Cum sfânta Ta neprihănire,

Ne mântuieşte-n al Tău har!



Flavius Laurian Duverna

15 noiembrie 2011