Poezie Totuşi, şi Dragostea a-nvins!

Totuşi, şi Dragostea a-nvins!



După ce răul s-a extins

În lumea sub blestem aflată,

Când tot pământul l-a cuprins

Aşa cum n-a fost niciodată

De când planeta a fost creată,

Totuşi, şi Dragostea a-nvins!



A-nvins prin Jertfa salvatoare

În Planul cel de mântuire,

Ce-a prevăzut răscumpărare

Dând lumii-a Sa neprihănire

'N cea mai frumoasă izbăvire,

Prin sângele vărsat, iertare.



Dacă păcatul, omu-a-ncins

Cu lanţuri grele de-amăgiri,

Când toată omenirea a prins

Târând-o în mari nelegiuiri

Şi-umplând-o de nenorociri,

Totuşi, şi Dragostea a-nvins!



A-nvins în Ghetsimani în rugă

Nainte de-a fi prins în noapte

Când Îl pândeau ca să nu fugă,

Cu minţile de păcat coapte

Că pentru Lege, trec la fapte,

Blestemul Legii să-i ajungă.



O! Cu cât păcatul s-a distins

În forme ascunse-amăgitoare,

Şi boldul morţii şi-a întins

Până la crucea osânditoare,

La Golgota sub condamnare,

Totuşi, şi Dragostea a-nvins!



A-nvins atunci când a înviat

De sub pecetea mormântului,

Când sus la ceruri S-a înălţat

La Tronul Sfânt al Tatălui

Spre slava vesnic-a Cuvântului,

Că-a biruit, şi omul l-a salvat.



Flavius Laurian Duverna

15 noiembrie 2011