Poezie Amagire (2)

M-a amagit, cumplit raspuns

SI-apoi nimic, doar plans si plans

Si-abia cand Dumnezeu i-a izgonit

A inteles cat i-a iubit...

Dar ce sa faca, au mancat

Si moartea-i plata la pacat

Neascultare dulce fruct

care de rai pe veci ne-ai rupt

Insa ce har, iubirea Lui

Salvat-a omul, si oricui

Ce cauta salvare e primit

Fiindca-atat de mult El ne-a iubit!

Atunci la izgonirea din gradina

Blestemu-a fost : sa-nghiti tarana

Samanta ta, o, sarpe sa zdrobeasca

Calcaiul la samanta omeneasca

Aceasta capu-ti va zdrobi

La Golgota cand va muri.

Femeia-n suferinta va avea copii

Si omul cu sudoare va muncii

Pamantul sub blestem va sta

Spinii si palamida-l vor umplea...

Neascultare fruct dorit

Ce sufletul ne-a amagit,

Insa ce har, dragostea Lui

Ne reda raiul orisicui

Ce gusta din Cristos. Tatal cu drag

Il trece al gradinii prag,

Si-o sarutare-i da ca si raspuns

C-aici a fost doar plans si plans...