Poezie Dor (1)

Dinspre Răsărit, din dreapta, de sub pragul Casei

Se pogoară Apa Vie, în sfânt, mângâietor cânt.

Curge-n unde line, suflete udând, pe întreg pământ

Untdelemn pentru veşnicie, prin mâna Odraslei.



Trec şi eu prin ea; îmi dă iubirii glas,

Mă-ndrumă cu dor, mă poartă uşor,

Printr-un har măreţ, Har mântuitor.

Număr paşii... câţi au mai rămas...?



Merg acum prin ea, dar doresc să-nnot...

Adu Doamne clipa, vino Tu pe nor,

Mă îmbracă toată-n al Tău sfânt dor;

"- Fiică, mergi-nainte, mai e doar un cot!"



Trăiesc fericirea de-a-L dori venind...

O, ce minune sfântă, cu Tine să fiu.

Da, voi fi-n veci lângă Tine, viu,

Un suflet ce Te laud, Te aştept cu jind.



Amin