Poezie Căsătoria (2)

E o vârstă ce te cheamă

La răspunderi când te-ai maturizat

Să devii credincioasă soție și mamă

Așa cum pănă acuma ai visat.



Fată dragă ce-ai devenit mireasă

E ziua ce sufletul tău și- a dorit

Să pleci acum spre a ta casă

Împreună cu mirele tău iubit.



E timpul să-ți dezlănțuiești iubirea

Să te împlinești așa cum ai visat

Și să îți rânduiești trăirea

Cu soțul tău pe drumul cel curat.



Să nu apuci pe căi întunecoase

Ci cinstea ta să ți-o păstrezi mereu

Dacă greșești ajungi în locuri dureroase

Și greu te mai ascultă Dumnezeu.



El îți dă poveri ușoare

Să le porți cu soțul tău

Când ți-e greu îți dă iertare

Să mergi după planul Său.



Când vin mai mulți copilași

Nu zice că-ți este greu

Căci sânt tare drăgălași

Și cu tine-i Dumnezeu.



Care mereu te ajută

Și mereu îți dă putere

De trebuie multă muncă

Cănd aceasta viața cere.



Tu să-i mulțumești întruna

Bunului tău Dumnezeu

Căci El îți va da cununa

Când te va chema la El.