Poezie Uşa vieţii e deschisă

Uşa vieţii e deschisă



*****

Doamne, doresc să-Ţi aud glasul,

Lângă Tine să-mi port pasul.

Eliberată de orice nelegiuire,

Infailibilă spre eterna iubire.



Sub aripile Tale veșnic să rămân,

Te vreau singurul meu stăpân.

Apartenența să-mi fie cerească,

Credința în sfințire să crească.



Cuvântul Tău să mă lumineze,

Pășunea verde să mă-nvioreze,

Să nu ajung să fiu stigmatizată,

Din Cetatea vieții alungată.



Permanent sub autoritate divină,

Să urc pe scara sacră de lumină,

Să-nteleg ce mi se cere, ce să dau,

În nepăsare niciodată să nu stau.



Să nu ajung pe calea fundăturii,

Picură lumina-nțelepciunii,

Pe-ale iubirii unde să urc mereu,

Să urmăresc pașii Tăi, Dumnezeu.



A binecuvântărilor fermă pârgă,

Din prisosul iubirii Tale să curgă,

Străfundul inimii mele să parcurgă,

Necredința să nu mă mai ajungă.



Înțelepțește-mă pe-a sfințirii redută,

Să n-ajung să fiu o necunoscută,

Când vei reveni, să nu fiu respinsă,

Să-mi fie și mie ușa vieții deschisă.



Amin!