Poezie Există-n cer sus o Cetate

Există-n cer sus o Cetate



Există-n cer sus o Cetate

Cu porţi de mărgăritare,

Neîntrecută, între palate

Ce de om au fost durate

Pe pământ aici sub soare.



Cetatea este din aur curat,

Ca sticla cea mai curată,

Şi-un zid de iaspis înălţat

O-ncercuie în lung şi-n lat,

Într-o splendoare minunată.



Cetatea aceasta, e Cetatea

Al cărei Meşter şi Ziditor

E Dumnezeu, să fie partea

Acelora ce-au învins moartea

Prin Isus Domn, Mântuitor.



Va fi Metropola Cetate

Cu scaunul cel de domnie,

Unde-n veci nu va fi noapte

Căci Dumnezeirea împarte

Slava Sa, în lumină vie.



Cetatea aceasta a fost dorită

De toţi urmaşii peregrini,

A căror viaţă oropsită

A fost de cel rău hărţuită,

Cât au umblat printre străini.



Va fi-n sfârşit Cetatea lor...

Ei Domnului, Îi vor sluji,

Căci scumpul lor Mântuitor

Prin Planul răscumpărător

Cu slava Sa,-I va acoperi.



Flavius Laurian Duverna

14 noiembrie 2011