Poezie Se duce viaţa mea

Se duce viaţa mea că sunt ţărână

şi-nspre pământ m-atrage neputinţa.

În lutul găunos e numai vină

că limitată îmi este fiinţa.





Şi zboară filele vieţii mele

urmând în dans al veşniciei drum

până dincolo de bolta de stele

spre a se aşeza în alt album.





E cartea mea şi-i drept că-i mâzgălită

de-atâtea fapte ale firii pământeşti

dar pentru Tine e imaculată

căci prin jetfirea Ta o curăţeşti.





Pui sânge sfânt pe filele vieţii

să curgă şi să spele de păcat

al meu trecut ascuns în vraja ceţii

iar eu devin prin harul Tău curat.





Cum pot să strig? Cum pot să spun la oameni

că am primit o nouă viaţă-n dar?

O pun în slujbă, Doamne, pentru semeni

şi-am să-i îndemn să intre-n al Tău har.