Poezie Să-mi fii Tu, Doamne....

Să-mi fii Tu, Doamne pavăză, şi scut

Când barca vieţii lovită e de valuri...

Când norii grei se-adună şi rătăcesc pe cale

În Tine am nădejdea să mă aduci la maluri!



Să-mi fii Tu, Doamne, Soare ce veşnic luminează

Pustiul de-ntuneric ce lumea o cuprinde...

Să pot privi spre cer cu-ncredere deplină

Când pacea Ta uşor, în inimă-mi pătrunde!



Să-mi fii Iubire Sfântă ce sufletu-mi alină

Când cei din jur adesea, prin vorbe mă rănesc...

Să înţeleg ce-nseamnă o dragoste frăţească,

Învaţă-mă s-ajut, să iert şi să iubesc!



Să-mi fii Tu, Doamne, Stânca şi locul de scăpare

Când viaţa este grea şi grijuri mă-mpresor...

Să ştiu că-ngenunchiat, la poala crucii Tale

Pot lepăda povara şi-mi vii în ajutor!



Să-mi fii Tu Doamne Tată, Stăpân şi Împărat,

Prezenţă nelipsită din viaţa mea,mereu,

În ceas de bucurie, în cântec sau suspin

Rămâi acelaşi Veşnic, Statornic Dumnezeu!



Vulcan-04-10-2012

Mary