Poezie Ascultare (1)

Eu tot am încercat

Să fac lumii pe plac

Dar unde-i al meu folos?

Că nu-l am pe Hristos.



Şi rătăcind pe-un drum

Crezînd că este bun

Deodată-n faţa mea

Stătea un Om era

Mesia Îl chema.



Cu glasul Lui duios

M-a întrebat Hristos

De ce, mă prigoneşti?

De ce nu înţelegi ?

Şi nu vrei tu să vezi ?

C-acolo unde-s Eu,

Este şi Tatăl meu,

Un loc pe veşnicii !

Unde trăiesc cei vii.

Părintele Avraam

Cu Iacov şi Esau,

O, nu mai amîna

Şi-ntinde mîna ta

Ascultă cînd te chem

Şi-al meu vei fi pe veci.



Şi-atunci am ascultat

Doar Lui să-i fiu pe plac

La crucea Lui să vin

S-aduc al meu suspin

O, Domnul meu divin

Eu vin, la Tine, vin.