Poezie Pescuire

Pescuire



Mă-ndrept spre cas'. Ajung la ţărmul veşniciei,

Pe mal, Părintele m-aşteaptă cu prânzul pregătit.

Şi-s istovit de valuri, de muncă, de galere,

Că-n noaptea neagră-a vieţii, nimic n-am pescuit.



Cu gânduri de odihnă m-apropiu de limane,

S-adorm când ziua-ncepe, să uit al meu suspin.

Dar bunul meu Părinte, corabia-mi întoarce,

Căci plasele sunt goale, iar rodul e puţin.



Arunc apoi cu trudă, din nou, cârpita mreje,

Urmând de astă dată cuvântul prorocit;

Minunea se întâmplă şi-n mreje intră peşte,

Acum mă-ndrept spre maluri, cu sufletul rodit.



Cobor din barca vieţii, lăsând în urmă marea,

Cu amintiri plăcute, cu valuri ce sclipesc,

De pe nisipuri sfinte, acum aud chemarea,

Să-mi stâmpăr neodihna, să stau şi să prânzesc.