Poezie Solomon (1)

Se spune ca mai de demult

Din vremea indepartata

Traia pe-atunci un imparat

Ce-avea o inima curata.



Era iubit de-a lui popor

Caci el facea si fapte bune

Un renumit conducator

Il cunostea intreaga lume.



Cind el a fost de Dumnezeu,

Ales sa fie imparat

Atunci indata s-a temut

Sa nu greseasca niciodat´.



Cuprins de framintarea grea

In taina s-a rugat plingind

Lui Dumnezeul Preainalt

Caci nu stia, ce-i de facut.



-Oh! Domnul meu! Preascump iubit,

Ascult-acum pe robul Tau!

Eu sint prea tinar, nu stiu nimic

Nu pot sa fiu conducator.



Iar Domnul, care a stiut

Ce este in gindirea sa

In vis de noapte, ia vorbit:

"Cere-mi, ce vrei! Eu pot a-ti da!"



Indata Solomon atunci

A apelat la Dumnezeu

Smerit, supus, el ia cerut

Ceea ce nu avea defel.



Dorea o intelepciune aleasa

S-o aiva de la Dumnezeu

Sa poata sa deosebeasca

Tot ce e bun de ce e rau.



Sa poata a judeca poporul

Sa dea dreptate la sarac

Sa nu strice nimic, ce Domnul

A construit din veac in veac.



Si-atuncea Domnul, cu placere

Ia daruit mai mult de-atit

Pentru ca n-a cerut avere

Ca el, nici nu s-a mai nascut.



Solomon a intrecut

Orice invatat, din lume

Caci la Domnul a cerut

Numai multa-ntelepciune.



Nici un colt din lumea-ntreaga

N-a ramas sa nu auda

Multi veneau la el intr-una

Ca sa vada ce minune.



Si din Seba, imparateasa

Daruri multe a pregatit

Ca sa vina si sa vada

Tot ce altii au povestit.



Dar mai mult decit atita

Solomon a construit

Si un templu de-nchinare

Domnului Preamult iubit!



Da, aceasta e povestea

Imparatului vestit

Solomon, fiul lui David

Si-n scriptura este scris.



Poti sa ai, totul in lume

Poti sa fi, mare bogat

Daca n-ai intelepciune

Totul este limitat.



Cere-o, dar, azi, de la Domnul

Vei primi-o, negresit

Ca sa intelegi in totul

Cit de mult, El, ne-a iubit!...