Poezie Un im de mulțumire

Cu mulțumire vin,din nou,o,Tată Sfinte ,

Ca Ție să mă-nchin și-Ți mulțumesc fierbinte.

Ai hotărât o vreme,o clipă de-ncercare,

Dar mi-ai spus:„Nu te teme,să n-ai îngrijorare!



Eu însumi mă-ngrijesc de scumpii mei copii.

Vegiați mereu,fiți treji,în greu și-n bucurii”.

Stăteam într-un salon,citind Cuvântul Vieții

Și-am adormit visând ofranda frumuseții.



Aveam o bucurie și-oliniște deplină,

Culori de armonie și-o rază de lumină.

Îmi fuse somnul scurt,doar câteva minute.

N-am adormit mai mult,da-s clipe neuitate.



Învăluită-n pace și-n visele frumoase;

Așa de mult mi-ar place să știu ce eu visasem.

De-odată o colegă,vru să-ntrerupă visul.

Chemase-o asistentă,că mi se-oprise pulsul.



Eu n-am mai respirat și parcă-nvinețeam.

Degeaba m-au strigat,căci...viață nu aveam.

Dar doctorița-ndată și ea s-a prezentat,

La fel de speriată și...m-au resurcitat.



Cu bucurie-n suflet ,eu m-am trezit zâmbind,

Fără s-aud vre-un umblet,brancardieri venind.

Mi-au povestit curat,vă spun,nu pot să tac,

Că n-am mai respirat,făcând stop cardiac.



Dar slavă Tatălui și-al Domnului Sfânt nume

Căci mi-a redat viața,făcând iar o minune!

A fost cu mine-alături,tot timpul l-am simțit,

Parcă-mi spunea șoptindu-mi:„Eu nu te-am părăsit”.



Ce bună-i încercarea,chiar dacă-i suferință,

C-aduce doar răbdarea,nădejde,biruință.

Minunea cea mai mare,ce aș dori să fie,

Doresc o zi în care,s-ajung în veșnicie.



Căci mântuirea noastră,e darul prețios,

Ce-l vom primi odată,curând,de la Hristos.

Un imn de mulțumire,eu Domului închin

Și-aștept a Sa venire,cât mai curând,amin!