Poezie Isus E Bun

Isuse, eşti iubirea noastră infinită,

Ce ai găsit la om de l-ai iubit?

Ai părăsit slava şi gloria râvnită

Şi în blestem viaţa Tu ne-ai dăruit.



Pacatul fărdelegii ne-a condamnat

La moarte, la durere şi la chin

Lacrimi amare, ce ochii au vărsat

La scrâşnet, disperare şi venin.



Mii şi mii de vieţi de vom avea

Nu ne va fi de-ajuns, a-Ţi mulţumi

De dragostea şi de jertfirea Ta

Învaţă-ne, nu ştim cum să iubim.



Tu, ai plâns alăturea de gloată

Când la mormânt ai fost chemat

,,Lazăre, vino afară"! ai zis, îndată

El, glasul Tău, rapid a ascultat.



S-a-nfiorat atunci întreaga gloată

Văzând, ieşind un mort ce mirosea

Cum prinde viaţă şi îndată

Drept către Tine, să vină, vrea.



Tu şi-n Gadareni Te-ai coborât

La îndrăcitul, cel plin de legiuni

Trăia-n morminte, în lanţuri şi urât

Dar dracii se supun când Tu le spui.



Era un monstru plin de sânge, rău

Urât de consăteni şi fugărit

Ai coborât la el ,Tu fiu de Dumnezeu

L-ai eliberat ..... chiar l-ai iubit.



,,Talita cumi" ai strigat o dată

Când jelitorii erau în casa mare

Ea pleoapele-şi deschide-n dată

Ai înviat-o; i-au dat şi de mâncare.



Parcă îi văd cu ochii minţii cum,

se minunau, râdeau, doreau

La consăteni în jur pe drum

Minunea mare, la toţi răspândeau.



O văduvă, ai întâlnit în drum

Ea-şi ducea, fiul la mormânt

,,Scoală-te tinere, acum îţi spun"

Ai zis şi-a înviat la-l Tău cuvânt.



Era, singurul ei fiu, dar mila

Te-ncearcă când vezi suferinţa

Iubeşti şi ne ierţi oricât e vina

Rezolvi tot, ce nu poate ştiinţa.



Un slăbănog, pe nimeni nu avea

Tânjea să intre-n scăldătoare

Isus, dorinţa-i cunoaştea, vedea

S-a apropiat şi i-a dat vindecare.



Îmboldit şi-mpresurat de gloată

El, aude glasul orbului, din tină

Din milă, se opreşte-ndată

,,Ajutaţi-l şi spuneţii să vină.



Priviţi orbul ce nu a mai văzut

El recunoaşte Faţa lui Isus

Nimeni n-a mai iubit vreodată

Ca Prinţul Cerului, Cristos Isus.



Iată femeia prinsă-n preacurvie

Ce merita ca să plătească

Isus se-aplecă la pămât şi scrie

Acel fără păcat, să o lovească.



Pe fiecare, să-l ajuţi, ai vrut

Şi lacrime, ai şters, ai mângâiat

Să rezolvi totul, Tu ai putut

Ai ajutat, pe nimeni nu ai refuzat.



Blestemul, osânda mi-a adus

Dar Tu, ai luat-o asupra Ta

Pe-o cruce-n cuie noi Te-am pus

Dar moartea, a fost jertfirea Ta.



Tu ne-ai adus pace şi alinare

Iar noi în schimb, Ti-am dat pelin

Ţi-am provocat, atâta supărare

În setea Ta, ţi-am dat venin.



Prin Crucea Ta avem o punte

Pe ea putem urca în Paradis

Sângele Sfânt, şterge păcate multe

Prin jertfă, Tu Cerul ne-ai deschis.



Mulţumesc că din menghina morţii

M-ai smuls, Sfântul lui Dumnezeu

Tu mi-ai schimbat cursul sorţii

M-ai înfiat şi azi, eu sunt copilul Tău.



Amin

11. 11. 2011 Dicomano