Poezie De n-ai fi Tu (1)

De n-ai fi Tu,Isuse dulce

Când bate vântul și-s zdrobit,

De n-ai fi Tu în încercare,

Când sunt căzut și sunt lovit,



Ah,oare cine-ar înțelege

Povara pentru-a mi-o lua?

De-aș fi căzut în fărdelege,

Eu tot la Tine-aș alerga!



De n-ai fi Tu când toți mă lasă,

Chiar de-s cuprins și-nconjurat,

Sau când m-am depărtat de casă,

Spre Tine-alerg cerându-Ți sfat!



Să nu mă lași Isuse dragă,

Nicicând să nu mă părăsești,

Căci numai Tu în viața-ntreagă,

Oriunde-aș fi, tot mă iubești!



Când, stând pe marea încercării

Și-ncepe vântul a sufla,

De cad în valul disperării,

Eu tot la Tine-aș apela!



Căci Tu-mi trimiți iar izbăvire

Și solul morții-ndepărtezi,

Mă-ncred că-n Tine-am ocrotire

Și-asupra mea mereu veghezi!