Poezie Pictor autumnal

Vopseşte pictorul peisajul

Cu periuţele de vânt

Şi îşi împrăştie curajul

În compoziţii pe pământ.



Penelu-acapără vopsele

Din trâmbiţele de cocori

S-alcătuiască-apoi cu ele

O simfonie de culori.



Zugravul i-a de pretutindeni

Din raze aur luminos

Şi pe pictură-apoi l-aprinde

Ca pe-un cuvânt melodios.



Seninul de pe cer culege,

Arama roşie din dor...

Pastelu-i nu-l citești prin lege,

Ci-n aspiraţiea de zbor.



Privirea cu avântul creşte

Să înconjoare larg în părţi

Pânza cu anotimpul veşted

În uimitoare frumuseţi.



Nu-n declamație bigotă

Prinzi colorantul substantiv –

Vibrezi întreg ca și o notă

Pe plăsmuitul portativ.



Din cucerita înălţime

Vei auzi atât de nou

Răsună câtă prospeţime

În notele de pe tablou.



Pe toate să le împlinească

Artistu-azurul a extras

Și-l puse-n muzica cerească

În care ești și tu un glas.