Poezie Camila

Camila sunt caci port in spate

Samare-ntregi, formate din nimic,

Si ma tarasc spre poarta care seamana

Cu o ureche-a unui ac, dar mic.



Sunt om bogat, si-averile povara

Ma-ngenuncheaza, si ale Lui porunci

Ce le-am pazit cu drag inca de-acasa

De cand pastor eram la oi, prin lunci,



Poruncile, nu ma ajuta ca sa intru,

Ci parca ma apasa tot mai tare

Si-urechea acului acum

Mai mica de un stat de om imi pare...



Si-acuma la o cotitura

Un om cu crucea-n spate zice-ncet:

,,Lasa poverile, ia-ti crucea si urmeaza-ma,

Eu sunt Isus din Nazaret!''



Da, vei vedea ce lesne intra o camila

Prin poarta ceea ca urechea unui ac

C-asa intrat-a si-Avraam si Iov, dar si Zacheu,

Lasa poverile si spune: ,,Vin voia Ta sa fac!''



Cu pas nesigur mi-am lasat povara

Nu ma-nchinasem de atunci, din lunci

Dar fericit intram pe poarta

Spre Tara Canaan, si ca si niste prunci



Cu toti cei care ca si mine o camila-au fost

Primit-am viata si comoara-adevarata.

Lasa-ti povara, ia-ti crucea si urmeaza-L

Intra pe poarta-n slava Celui ce ti-e Tata!