Poezie O, ceas al rugăciunii

O, ceas al rugăciunii când clipele dispar,

Când ceru-i mai aproape ca tot ce-i lângă mine,

Când între fraţi şi îngeri nu-i nici un pas, hotar

Cu câtă bucurie mă las cuprins de tine!



Cum se topesc în ceaţa luminii mele toţi

Vrăjmaşii vieţii cu fete-nfrumuseţtate

Cum toţi necunoscuţii şi semenii-mi par soţi

Iar urmele - ntristarii în har schimbate toate...



O, ceas al rugăciunii ce cântec e-n văzduh,

Ce scări pe care îngeri suie şi pogoară,

Ce leagăn de lumină în care Sfântul Duh

Fiinţa mea cea nouă în slavă mi-o-nfăşoară...



Tu treci prin timp topindu-l şi-aripa Ta de har

Mă-nalţa-n armonia ce arde şi vibrează

Iar când din nou mă-ntoarce o fără de hotar

Iubire de prin toate mai cald mă-mbraţisează.



O, ceas al rugăciunii ce-nalţi sunt anii grei,

Cum umpli viitorul cu slava şi cântare

De mult nu mai sunt singur, ce mulţi sunt fraţii mei

Fa-ntoarcerile mele mai sfinte şi mai rare.