Poezie Prin întuneric şi prin ceaţă

Prin întuneric şi prin ceaţă,

Când mulţi renunţă să mai lupte,

Privim cu dor spre dimineaţă,

Curând misterele-or fi rupte.



Acum e grea înaintarea,

Noroiul lacom ne-nconjoară,

De-abia se mai zăreşte zarea

Şi strigăte se-aud afară.



În jur păcatul este mare,

Chiar cei mai tari sunt prinşi în patimi,

Însă această nepăsare

Se va plăti cu chin şi lacrimi.



Puţini sunt cei ce mai au teamă

Şi se silesc până la sânge

Să rabde când ispita-i cheamă;

Şi, fiindcă-s treji nu-i poate-nfrânge.



Pe-aceştia Domnul îi iubeşte

Şi le va da ca răsplătire

Cununa ce nu vestejeşte,

Căci L-au slujit fără cârtire.



Să nu lăsăm îngrijorarea

Sau neputinţa să ne-nvingă,

Ci să urcăm cu drag cărarea

Şi-uleiul scump să nu se stingă!



Căci noapte nu va fi mereu,

Curând se face dimineaţă

Şi vom fi duşi de Dumenzeu

Spre-un nou pământ, spre-o altă viaţă!



22 octombrie 2008