Poezie Eu ştiu că Domnul meu e viu!

Eu ştiu că Domnul meu e viu!



Când munţi de valuri agitate

În iureşuri pornesc în noapte

Pe marea-ncinsă de pustiu,

Când 'nalţă creste-nvolburate

Şi bagă groaza frica-n toate,

Eu ştiu că Domnul meu e viu,

Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!



Când valuri vor să mă afunde

Şi teama-n suflet îmi pătrunde,

Când nori pe cerul purpuriu

Sunt negri şi-ameninţători,

Şi-n componenţă-aduc fiori,

Eu ştiu că Domnul meu e viu,

Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!



Când vânturi suflă cu putere

Cu-a lor tărie, prin unghere

Dărmând tot ce e străveziu,

Şi când furtuni aduc dezastre

Punând cercări fiinţei noastre,

Eu ştiu că Domnul meu e viu,

Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!



Şi munţi de valuri spumegate,

Şi norii negri-n timp de noapte

Cu-aspect sinistru, fumuriu,

Cu-ntunecimi peste genuni,

Nu m-or clinti-n vânt şi furtuni!

Eu ştiu că Domnul meu e viu,

Pe braţul Lui, vreau ca să fiu!



Vreau ca să fiu, vreau să rămân

Pe lângă-al meu iubit Stăpân

Când ceru-i sumbru, plumburiu

Şi-n ceaţă densă, înveşmântat

Prin stări febrile, frământat,

Eu ştiu că Domnul meu e viu

Pe braţul Lui, vreau ca să fu!



Flavius Laurian Duverna

08 noiembrie 2011