Poezie O, Doamne, vezi ce e în lume

O, Doamne, vezi ce e în lume,

Atât de multă răutate,

Iar clipele de bucurie

Păcatul le-a luat pe toate.



Nu mai iubim ce e curat

Ci doar ce poftele ne-mbie,

La sfatul Tău am renunţat,

Şi la lumina Ta cea vie.



Rostim cuvinte de ocară

Fără să ne simţim greşiţi,

Privim mai mult la cei de-afară

Şi nu la cei ce-s necăjiţi.



Uităm promisiuni făcute

Şi legământul sfânt călcăm,

Gânduri murdare nu- cernute,

Ne place chiar să judecăm.



Ne înşelăm că suntem bine,

Dar, vai, departe am ajuns!

Prin fapte rele noi, pe Tine,

Te ţintuim pe lemn, străpuns.



Dar.. oare cât vei suporta

Să fii mereu batjocorit?

Da, s-a aprins mânia Ta

Peste pământul pustiit!



Tu ai vestit c-ai să loveşti –

Toţi pomii putrezi o să-i tai,

Însă pe cei ce îi iubeşti

Tu vrei să-i duci la Tine-n Rai.



O, Doamne, Te rugăm, ne iartă!

Fă să trăim al Tău Cuvânt;

Fii pentru noi un drum, o poartă

Spre Paradisul Tău preasfânt!



02 ianuarie 2009