Poezie A câta oară vin azi oare..

A câta oară vin azi oare

Ca să Te rog să-mi dai iertare?

Cu paşii grei şi-n suflet ger

Vin doar un lucru să Îţi cer.



Vreau să mă laşi să mă aplec

Încălţămintea să-Ţi dezleg,

Cu larimi să Îţi spăl piciorul

Şi să Ţi-l şterg apoi cu părul.



Nu vreau să mai promit nimic

Căci tot n-ajung să fac ce zic,

Vreau doar să tac şi să ascult..

Mi-îngădui sau Îţi cer prea mult?



Tânjesc dup-al Tău tainic glas

Ce mă-ndruma la orice pas,

De vei voi să faci la fel,

Am să mă las condus de el.



Aici aştept, nu voi pleca

Până iertare îmi vei da,

Tu ştii prea bine vina mea

Şi-o recunosc ’naintea Ta.



În minte-am cugetat la gânduri

Fără folos, în multe rânduri,

Am judecat după verede

Pe alţi creştini, după plăcere.



În trup de-ajuns nu m-am luptat

Ca să-l păstrez deplin curat

Şi astfel firea veche iată,

Poftind aruncă câte-o pată.



Din timpul scump care-a trecut

Atâtea clipe am pierdut,

În loc să-l preţuiesc veghind

Cu tot ce pot Ţie-Ţi slujind.



N-am ajutat, n-am mijlocit,

Prin fapte sfinte n-am iubit;

Ah, da, sunt vinovat de toate..

Poţi Tu să le socoţi iertate?



Îmi pare rău că tot greşesc

Şi nu-Ţi arăt că Te iubesc;

Primeşte-mă şi azi, o, Tată,

Să-Ţi scald piciorul încă-o dată.





O, cât de bine-i lângă Tine,

Alt loc mai dulce pentru mine

Nu e şi nu va fi vreodat’,

Fii veşnic binecuvântat!



05 martie 2009