Poezie Nicicând nu voi trăda iubirea

NICICÂND NU VOI TRĂDA IUBIREA...



Nicicând nu voi trăda iubirea

Ca pe-o comoară o păstrez

M-ajută să-mi sfârşesc slujirea,

Să nu-mi dispară sfântul crez.



Cum să o vând când mă conduce

Din împliniri în împliniri?

Când apăsat mai sunt sub cruce

Mi-aduce, iar, însufleţiri.



Prietenă mi-a fost pe cale,

Nicicând nu m-a abandonat

De n-a fost aşternutul moale

Îndată ea l-a aranjat.



Aş fi ingrat, aş fi-n ruină

Să mă despart acum de ea

Mi-a dat cucernica Lumină

Şi vrea cu mine-n veci să stea.



Când cineva mi-aduce ură

O stinge cu un gest duios

Iubirea-i singura măsură

În neamul sfânt şi credincios.



Mă mustră cu expresii fine

Când nu-mplinesc ce am promis

La toţi le dă priviri senine

Căci a venit din Paradis.



Când zic „iubire” zic iertare

Şi jertfă fără interes

În cea mai cruntă încercare

Îmi dă avânt să am progres.



Este izvor de fericire

Şi cel mai bun medicament

Din ea nu vine amăgire

Ci tot ce-i pur şi excelent.



Când unii tare mă condamnă

Îmi dă o vorbă de confort

Şi ştiu atunci că asta-nseamnă

Un nou avânt spre-alesul Port.



Îi datorez recunoştinţă

Pe veci va fi Regina mea

A transformat a mea fiinţă

Să pot şi eu cununi avea.



gc/ 10 Noiembrie, 2011